In documentele aflate in arhiva comunista se regaseste o incercare lirica a “conducatorului iubit”, o poezie care nu are semne de punctuatie pe tot parcursul celor 5 strofe. Avea talent literar? Unii sustin ca era analfabet. Chiar lipsa semnelor de punctuatie denota faptul ca nu avea cunostinte aprofundate de la scoala. Ca valoare literara poeza este “un zero barat”. Bine ca nu a izbutit s-o introduca in textele studiate la scoala, in manualele vremii. Privitor la lexicul folosit uzual, redus la 10% din nr normal de cuvinte folosit de un adult, folosind o “limba de lemn”.
Iata textul poeziei aflate mai sus, intr-o transcriere lizibila :* 🙂
“De vreii să fii nemuritor
Poete scrie pentru ţară
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară.
Scrie de daci şi de romani
De munţi de râuri şi câmpii
De muncitori şi de ţărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni (sic! – n.r.) drag, de ce iubim
De eşti poet şi de partid să scrii
Prin el în ţară liber azi trăim
Scrie cât mai frumos aşa cum ştii
Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i aşa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniţi tot ce avem
În tricolor avem simbol deplin
Albastru cer cu stele şi senin
Galben din holdele bogate aurii
Roşu ca sângele vărsat în bătălii”