Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol a devenit moschee în anul 1453

haghia-sophia-2Cea mai mare biserica a lumii crestine, cunoscută  sub denumirea de Hagi Sofia, a fost iniţial o biserică creştin-ortodoxă construită de către Împăratul Constantin cel Mare în anul 325. Ulterior în anul 404 edificiul a ars într-un incendiu şi a fost reconstruit de către Teodosiu al II-lea în anul 415. Noua biserică a fost din nou arsă în timpul Răscoalei din anul 532.
Cladirea nouă a fost reconstruită sub supravegherea personală a Împăratului Iustinian I dar în timpul cutremurului din anul 986 a fost grav avariată. Restaurarea ei după cutremur a durat până în anul 994.
Biserica Sofia este foarte importantă pentru ortodoxia timpurie şi pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaice, coloanele de marmură şi acoperişul sunt de o mare importanţă artistică.
Iustinian a verificat personal lucrările la acest edificiu şi a fost cea mai mare catedrală construită vreodată în acele vremuri, ea rămânând cea mai mare catedrală timp de 1.000 de ani până la terminarea Catedralei din Sevilia.

sf-sofia

Ultima ceremonie creştină a fost ţinută la data de 29 mai 1453. Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, a dat ordin ca Sfânta Sofia să fie transformată în moschee. Cucerirea ei de otomani la căderea Constantinopolului este considerată una din cele mai mari tragedii ale creştinităţii de credinţa ortodoxă greacă.
Numele ei provine din greacă şi înseamnă “Biserica înţelepciunii sfinte a lui Dumnezeu”, dar este cunoscută şi ca “Sancta Sofia” în latină sau “Ayasofya” în limba turcă.

Dintre secretele Sfintei Sofii se remarcă unul care este de-a dreptul incredibil. Se spune că atunci când otomanii au intrat în Biserică,  în data de marţi 29 mai 1453, preoţii se aflau în timpul Sfintei Liturghii. Pentru ca păgânii să nu ajungă la Sfintele Daruri, aceştia au luat Sfântul Potir şi Sfântul Disc şi s-au îndreptat către un zid, care deschizându-se i-a făcut dispăruţi. Legenda mai spune că atunci când se va oficia din nou Sfânta Liturghie în Sfânta Sofia zidurile îi vor elibera pe acei preoţi. Acest mit, păstrat prin tradiţie orală, a înviat odată cu descoperirea notiţelor arhitectului elveţian Gaspare Fossati, omul care în anul 1847, la porunca sultanului Abdul Medjit, a restaurat locaşul. Se pare că el a descoperit cripta, însă a preferat să ţină secretul pentru sine. În timp ce însemnările sale legate de lucrările pe care le-a făcut în cei doi ani de restaurare sunt generale, într-o scrisoare adresată unui prieten vorbeşte despre o cameră secretă pe care a folosit-o ca birou şi pe care, în anul 1849 când a plecat de acolo, ar fi sigilat-o la loc.

Camera „secretă” a Sfintei Sofia, a fost depistată în anul 2005 când noua directoare a Muzeului, Jale Dedeoglou, a cercetat dacă există vreun spaţiu ce să nu fi fost deschis. Atunci s-a descoperit biroul ascuns al lui Fossati.

Lucrurile au devenit mai incitante când profesorii de arheologie de la Universitatea din Istanbul, au depistat în anul 2009 două intrări care conduceau la tunelurile existente în subsolul construcţiei.     Prima intrare a fost găsită în pronaos, acoperită de un capac metalic. La câţiva metri în interiorul naosului a fost depistată o alta, acoperită de o placă de marmură, care era sigilată din vechime cu mai multe cruci ceramice.

Până acum arheologii au găsit o serie de tunele şi câteva încăperi, însă cea mai mare este încă necunoscută. Sub tunelul în care pătrunzi din interiorul naosului, arheologii au dat de apă foarte rece. Gura de intrare, care se găseşte în pronaos, conduce spre o magazie unde au fost găsite fragmente de sticlă şi bucăţi de ceară din epoci mult mai târzii. Chiar şi locul care arată ca o fântână din curtea Bisericii, de unde credincioşii luau odinioară aghiasmă, este legat de acest sistem printr-un jgeab încă neindentificat.

Printre primele descoperiri făcute a fost un vas de apă militar având inscripţionată anul 1917. Părerile sunt împărţite cu privire la originea acestui vas. Cercetătorii turci susţin că datează din Primul Război Mondial, fiind al unor soldaţii englezi, care trecând pe la Sfânta Sofia, au scăpat vasul cu care ar fi încercat să ia apă din fântână. Pe de altă parte grecii amintesc de un alt episod: cel în care 5 comandanţi greci, în 1919 în perioada conflictului eleno-turc, au săvârşit alături de preotul adus special, singura Sfântă Liturghie în Sfânta Sofia după căderea Constantinopolului.

În afară de acest vas, recent s-au găsit mai multe deschideri care adăpostesc morminte ale creştinilor, probabil foşti slujitori ai bisericii. Un lanţ, ce se găseşte acolo prins de două cârlige înfipte într-unul din ziduri, face dovada faptului că spaţiul a fost folosit la un moment dat, spre mirarea arheologilor, şi pentru cei întemniţaţi. Una dintre cele mai mari surprize au fost descoperirea osemintelor unui copil înmormântat acolo încă din perioada bizantină. De asemenea, pătrunzând într-o altă încăpere printr-un spaţiu extrem de strâmt, s-a aflat şi un mormânt, care după ce s-a analizat inventarul găsit ar aparţine Sfântului Antigon.


Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *